Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 11 martie 2017

plouă








tu nici nu știi cât plouă afară
se-ndeasă apa în pământ
melcii simțind răcoarea
se cațără timid pe picături
sau sunt purtați de vânt
nu-i nici o lună nici o stea
ca să răzbată prin cascadă
iubirile se-neacă
iar nouă
ne-au apărut deodată branhii

și dăm încet din coadă





joi, 9 martie 2017

sunt dintr-un neam de fluturi








sunt dintr-un neam de fluturi
de noapte
culoare irizată indecisă cu antene negre
și nu mă dedau la orgii cu florile
aproape am uitat lumina soarelui
mă ard lumânările
sunt dintr-un neam de fluturi
de noapte
țepoși și ațoși
nu mă înhață păsările
eu mă hrănesc doar cu aer de lună
ninsorile
sunt ca o perdea de fum
peste viorile ce vibrează nocturn
și îngheață labirintul în care sunt ascunse comorile
sunt dintr-un neam de fluturi
de noapte
am aripi pârjolite
și gândurile
mă încolțesc și mă ascund
într-un colț ireal și real al mansardelor
salve de tun și ovații
aplauze și aclamații
sunt prafuri peste zeul păgân
ce nu adoarme
și nu divulgă secretul străbun

de a zbura zbor închis printre grații






miercuri, 8 martie 2017

cu binișorul








cu binișorul
pe vârful picioarelor
să nu se spargă frunzele căzute
crengi uscate trosnind să nu se audă
scrâșnet de roți
pocnituri din bici pe lângă care fantomatice
flashuri de blitz
șoapte
cuvinte repezi
țipete urlete cu gura închisă să fie
căci prada e sperioasă
și plină de deznădejdi ascunse mie
nu trage
ascultă cum încolțește bumbacul ce ne despoaie
și ne lasă goi
mirați uimiți și însetați
ascultă apa cum se face abur
ascultă drojdia care dospește pâinea
ascultă fulgerul fără de tunet
când steaua ta străluce
ai grijă

să nu mă arzi 









iubito mă macină un dor de libertate extremă








 iubito mă macină un dor de libertate extremă
mă macină o idilă consumată
lăsați-mă să plec în ținuturi aboreale
nu mai trageți de mine din stânga și din dreapta
nu mai învinovăți-ți supuși pentru faptele regelui
aici în regatul meu se apropie iarna
și nu vor fi lemne destule să încălzească zloata
iubito mă macină un dor de libertate extremă
și nu pot să plec în ținuturi atemporale
căci năvălește peste mine minuta
ca un coșmar fără bocete de înmormântare
deși am clădit un imperiu
deși l-am incendiat când m-a durut mai tare
deși am priponit murgul de ghețarul gândurilor tale
și am plimbat cărbunele peste hârtia ce stă în așteptare

iubito tot mă macină un dor de libertate extremă



luni, 6 martie 2017

am atins pământul








 am atins pământul
de parcă acum l-aș fi descoperit
și mâna mi-a rămas acoperită cu praf diamantat
atât de dură devenise
că apa s-a îndepărtat
și nu am știut ce sângerează
cu acest lichid vâscos și lipicios
mâna mea inima ta
sau pământul se înclina într-o parte dureros
m-a atins pământul
de parcă acum m-ar fi descoperit
și mâna mea s-a înfipt rădăcină
printre stânci sentimente o adâncă lumină
ca o apă am absorbit
și s-a cutremurat pământul la neliniștea mea
și m-a spălat și m-a uscat
și m-a întins verdeață
și m-a oxigenat de toate m-a iertat

am atins pământul cu inima mea





între cer și pământ








între cer și pământ
nu mai sunt locuri ascunse
așteaptă la rând îndrăgostiții pe banda rulantă
dreptul de a se divide
nopțile sunt catalogate
surprizele sunt repede îndosariate și numerotate
ce și cum să înțeleg
când în zori se încearcă
trezirea animalului ce doarme pe o ureche
un scrutător testează în mlaștină turba
doar dar va împrăștia năuca
fotoni miuoni mufloni și reni
dezghețul nu ne mai împarte
dezghețul ne acoperă
doar îngerii căzuți mai poartă nume
ceilalți se pierd în anonimatul slavei celeste
iubito de ai deschide ochiii

minunată ai fi să mă vezi lângă tine




duminică, 5 martie 2017

vei auzi frunzele roși cum cad








vei auzi frunzele roși cum cad
și nici măcar nu vei spune adio
iubito noaptea trece și un fad
gust rămâne când vrei să trăiești doar cu bio
poteca e atât de îngustă
aproape că nu se mai vede
iubito dacă vrei să te întorci o lăcustă
își va turna ulei pe aripi pentru a crede
zborul din inimă e mai ușor
când lași deschisă ușa vântului de toamnă
atunci vei auzii și în dormitor

frunzele roși cum se răstoarnă