tu nici nu știi cât plouă afară
se-ndeasă apa în
pământ
melcii simțind
răcoarea
se cațără timid pe
picături
sau sunt purtați de
vânt
nu-i nici o lună
nici o stea
ca să răzbată prin
cascadă
iubirile se-neacă
iar nouă
ne-au apărut
deodată branhii
și dăm încet din coadă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu