sămânța de cafea s-a desfăcut
direct în floare
nu-i trebuie
rădăcini ci doar petale
să absoarbă
cuvintele cu amănuntul
să mute stelele de
pe pavaj
în înaltul și
neprihănitul încă cer
boabele de porumb
s-au împrăștiat
discret pe masa
rotundă din lemn de fecioară
mii de constelații
s-au năruit direct în cămară
ghiocul ne ajută să
calculăm
câte neveste au
obosit și cer pauză de o țigară
câte păduri s-au
prăvălit
peste cursul domol
al râului în nenumita vară
câte averi s-au
risipit în ocean
câți zei și-au tras
un glonț în cap
pentru câte iubite
i-au părăsit
și divanul câte
singurătăți a suportat
în bolul cristalin
el te-a zărit
înnodai melcii în
spirală
și din firele de
nisip roșu curgeau
cărți vechi soioase
cu o unică poveste dramatică
sentimentală
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu