mă doare ochiul ciclopic iubito
o colonie de bureți
învinețesc umoarea
cristalinul iată
prinde mușchi
degeaba înfig ace
de albină în păpuși de ceară
piciorul meu drept
poartă din ce în ce
mai greu
piciorul stâng
nisipos
până și sângele a
capotat
se scurge ca o
picătură de venin
în fântânile
arteziene ale orașului
unde nu se mai
scaldă nimeni
oameni din ce în ce
mai transparenți
se metamorfozează
în inorogi zburători
și nici o fecioară
nu îi mai prinde în mreje
nici un vânător nu
mai gustă lapte de fluture
nici o umbră de mag
nu mai urcă munții
coloniilor celeste
mă doare ochiul
ciclopic iubito
oare câte țigănci o
să-mi netezească soarta
și câți păpușari o
să taie funiile
de care sunt
agățate visele
degeaba stau când
ar trebui să zbor
degeaba mă îndoiesc
când ar trebui să știu
degeaba colind când
ar trebui să văd
mă doare ochiul ciclopic iubito
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu