păstrează pentru tine iubito
iubirea
neatinsă de colbul
bârfelor absurde
când ziua trece
greu ș-asuzi
să ști că noaptea
ne găsim pe unde
de trece iar
marfarul
și cară nisip din
depărtări abstracte
oprește-l ziua
mișcă-l noaptea
să nu se vadă
și să nu stârnească
dorințe vechi
gânduri deșarte
calvarul nopților
fără pereche
țintește-n noi ca
norul de lăcuste
ce s-au specializat
să sugă electronul
și ne lasă
fără valul
și fără mortarul ce
ne ține strânși
împreună
acum și pururea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu